Iubeşti - când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori şi de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.
Iubeşti - când suavă icoana
ce-ţi faci, în durere prin veac
o tii înrămată, ca-n rana
străvechiului verde copac.
Iubeşti - când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânţi să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.
Iubeşti - când simţiri se deşteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-aşteaptă
nu moartea, ci altă poveste.
Iubeşti - când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îţi este-n aceeaşi măsură
şi lavă pătrunsă de lună.
Pe cât de neschimbată ai rămas,
Pe-atât sunt eu schimbat de vreme ...
Tu urci colina cu acelaşi pas,
Eu mai anevoios şi mai alene.
Şi totuşi mergem amândoi-nainte
Mânaţi de-aceeaşi unică dorinţă,
Eu nevoit să calc peste morminte,
Tu ocolindu-le cu uşurinţă ...
Acesta-i drumul nostru; drum de coastă,
Întortocheat şi greu. Dar sus pe culme,
Acolo unde panorama-i vastă,
Şi unde, printre stânci, bătrânul ulm e,
Acolo cel ce-ajunge dintre noi
Nu va privi zadarnic înapoi ...
Cum să-mi împiedec sufletul
să nu-l ajungă cutremurat pe-al tău?
Cum să-l înalţ deasupra ta
spre alte lucruri, altundeva?
O, cum, cum l-aş aduna
lângă ceva pierdut în întunerec,
într-un ungher tăcut, străin, nefrămătând,
ce nu se-ndepărtează
când adâncurile-ţi lunecă departe, unduind.
Ci tot ce ne-nfioară, pe tine şi pe mine,
ne împreună totuşi aşa cum un arcuş
din două strune-un singur sunet scoate.
Pe ce vioară suntem înstrunaţi?
Şi ce artist ne ţine-n mâna lui, cântec cum altul nu-i?
Şi după zece mii de ani,
se plimba-o fată sub castani
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori şi de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.
Iubeşti - când suavă icoana
ce-ţi faci, în durere prin veac
o tii înrămată, ca-n rana
străvechiului verde copac.
Iubeşti - când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânţi să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.
Iubeşti - când simţiri se deşteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-aşteaptă
nu moartea, ci altă poveste.
Iubeşti - când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îţi este-n aceeaşi măsură
şi lavă pătrunsă de lună.
Pe cât de neschimbată ai rămas,
Pe-atât sunt eu schimbat de vreme ...
Tu urci colina cu acelaşi pas,
Eu mai anevoios şi mai alene.
Şi totuşi mergem amândoi-nainte
Mânaţi de-aceeaşi unică dorinţă,
Eu nevoit să calc peste morminte,
Tu ocolindu-le cu uşurinţă ...
Acesta-i drumul nostru; drum de coastă,
Întortocheat şi greu. Dar sus pe culme,
Acolo unde panorama-i vastă,
Şi unde, printre stânci, bătrânul ulm e,
Acolo cel ce-ajunge dintre noi
Nu va privi zadarnic înapoi ...
Cum să-mi împiedec sufletul
să nu-l ajungă cutremurat pe-al tău?
Cum să-l înalţ deasupra ta
spre alte lucruri, altundeva?
O, cum, cum l-aş aduna
lângă ceva pierdut în întunerec,
într-un ungher tăcut, străin, nefrămătând,
ce nu se-ndepărtează
când adâncurile-ţi lunecă departe, unduind.
Ci tot ce ne-nfioară, pe tine şi pe mine,
ne împreună totuşi aşa cum un arcuş
din două strune-un singur sunet scoate.
Pe ce vioară suntem înstrunaţi?
Şi ce artist ne ţine-n mâna lui, cântec cum altul nu-i?
Şi după zece mii de ani,
se plimba-o fată sub castani
Televizorul iti spala creierul? Da. Da cu D mare!!!
Domnisoare peste domnisoare practicante de semi-nudism/nudism, neuitand de buzele tuguiate, ne incanta cu povestile lor de viata, care, sa fim seriosi...pe cine intereseaza??? Incredibil, stire SENZATIONALA, vedeta X este arestata de zapada, nu poate ajunge la concert, dar televiziunea este acolo in direct. Pai cum, domne? Ea e inzapezita, dar tu ai stire senzationala in direct? Cum ai ajuns la ea?
Cuplurile minune isi spala rufele in public. De, tre' sa stie toara tara ca l-a gasit cu alta sau ca nu i-a luat bijuteria cu cristale Blablazowski. Pai cum, se poate altfel? Si se cearta si se impaca. Si se cearta iar, ca dupa un timp sa apara stirea oficiala: Din pacate, familia Y a ajuns in fata instantei astazi pentru pronuntarea divortului. Sa mori tu? Pai si vecinii mei divorteaza, dar nu au ajuns la Tv. Ei de ce da, si vecinii mei nu?
Burlacii tarii noastre participa cu atata seriozitate la emisiuni in care isi cauta perechea, perechea aleasa disparand insa dupa cateva zile de la terminarea emisiunii. Madame in trecut respectate, accepta reportaje in care isi arata achizitiile in materie de lenjerie intima sau pantofi, oameni de afaceri, cu familii acasa, apar cu femei goale si arunca cu bani.
Din pacate, copii din ziua de azi vor sa fie ca cei ce apar "La televizor".
Viaţa e o alergare;nu-i uşoară
Când te zbaţi să prinzi într-una
Tot ce mişcă pe ecrane.
Dimineaţa , ochii mici,
Îi faci mari să iei elan
Când pe Dani şi Răzvan
Îi priveşti spunând poveşti
Adunate de prin ziare
Pleci la muncă, horoscopul
Nu-l ratezi nici o secundă
Doar, doar te-o lovi norocul
Şi-o să ai la bani cu clopul
Iar când te întorci trudit,
De la muncă pe-nserat
Ba nervos, ba mai mâhnit
Te aşezi comod în pat
La “acces direct” priveşti“
Happy Hour” urmăreşti
Nu-nainte ca la cinci
Să te laşi şocat de ştiri
Dar stai, seara-I punctul forte
Vin pe rând şi-ţi intră-n casă,
Prin TV , direct la masă
Analişti, politicieni, ziarişti şi fel de fel,
Opozanţi şi guvernanţiToţi ar vrea să te convingă,
Ba că-i el noul Mesia, ba c-o fi lapte şi miere.
Că probleme n-or mai fi, câtă vreme vom trăi
Nimeni însă nu îmi spune cum s-o duc şi eu mai bine
Că doar vorbele frumoase la televizor, nu-n trai
Nu ţin nicidecum de foame, nici la mine, nici la tine.
Şi după zece mii de ani,
se plimba-o fată sub castani,
desugur, zveltă, bălăioară,
cu ochi albaştri, diafani;
şi iată, iar e primăvară.
Sunt zori de vrajă şi lumini,
la tinereţea mea-n grădini,
e fraged totu-n roua rece,
cărări, boschete, arbori, crini,
şi tot ce nu se poate trece.
Mesteceni albi, legănători,
doi ochi în gingaşe candori,
da, e chiar ea, şi-aceeaşi luncă
unde-o iubii de-atâtea ori.
...Şi tot ce-a fost există încă.
Ştiu musca-n lapte de-a picat,
ştiu rang pe haina omului,
ştiu de-i senin ori înnorat,
ştiu bine rodul pomului,
ştiu după clei de soiul lui,
ştiu lucrurile ce-s de-un hram,
ştiu cine-i harnic ori haihui,
ştiu tot, de mine habar n-am.
Ştiu haina după epolet,
ştiu orice rasă monahală,
ştiu pe stăpân şi pe valet,
ştiu pe măicuţă după poală,
ştiu hoţul după ciripeală,
ştiu cine-i lacom la bairam,
ştiu unde-i vin ori bute goală,
ştiu tot, de mine habar n-am.
Catâr, catârcă ştiu ce mi-s,
ştiu câte poartă în spinare,
ştiu de Belet şi de Beatrice,
ştiu pe abac o adunare,
ştiu de-amăgiri şi de visare,
ştiu pe husit de ce-i infam,
ştiu Roma ce putere are,
ştiu tot, de mine habar n-am. Prinţe, ştiu despre fiecare, ştiu după chip orişice neam, ştiu că de moarte nu-i scăpare, ştiu tot, de mine habar n-am.
După viscol o linişte mare
De jur împrejur se coboară.
Odihnindu-mă, trag cu urechea
La glasul puştimii de-afară.
N-am dreptate, orbirea m-a prins,
Am greşit, fără minte cum sunt!
Ca o albă femeie de gips
Cade iarna cu faţa-n pământ.
Se admiră din cer lucrătura
Pleoapelor moarte, lipite strâns.
Sub zăpadă-i acum bătătura,
Pe lăstari e podoabă de-ajuns.
Gheaţa, gara şi vechea platformă,
Şanţul, şinele, pădurea uitată,
Ce ireproşabilă formă,
Fără colţuri, au prins dintr-o dată!
De acum, pân'ce somnul mă fură,
Lumea toată mutând pe sofa,
În hotare de strofă obscură,
Într-o filă o voi îndesa.
Pe hârtie sculpta-voi exact
Buturugi şi buştenii grămadă,
Malul apei, tufişul intact, Lumea-ntreagă, oraşu-n zăpadă.
De jur împrejur se coboară.
Odihnindu-mă, trag cu urechea
La glasul puştimii de-afară.
N-am dreptate, orbirea m-a prins,
Am greşit, fără minte cum sunt!
Ca o albă femeie de gips
Cade iarna cu faţa-n pământ.
Se admiră din cer lucrătura
Pleoapelor moarte, lipite strâns.
Sub zăpadă-i acum bătătura,
Pe lăstari e podoabă de-ajuns.
Gheaţa, gara şi vechea platformă,
Şanţul, şinele, pădurea uitată,
Ce ireproşabilă formă,
Fără colţuri, au prins dintr-o dată!
De acum, pân'ce somnul mă fură,
Lumea toată mutând pe sofa,
În hotare de strofă obscură,
Într-o filă o voi îndesa.
Pe hârtie sculpta-voi exact
Buturugi şi buştenii grămadă,
Malul apei, tufişul intact, Lumea-ntreagă, oraşu-n zăpadă.
Bătăile de pumn în uşă îl treziră pe Gogu, în pofida somnului său sănătos, care dura de obicei pînă pe la prînz. Persoana ce era de cealaltă parte a uşii îi pusese gînd rău acesteia şi părea că are de gînd să o facă ţăndări. Gogu, cu ochii pe jumătate închişi, îşi trase ceva haine pe el şi deschise uşa, în faţa căreia era Minodora lu' Strîmbu; femeie zdravănă, numa' bună de demolator de uşi, Agripina era roşie la faţă, se citea pe chipul ei tîmp că ceva o marcase profund.
- Ai auzit, mă, nea Gogule, că or declarat-o moartă pe Elodia?
Gogu se scărpină tacticos pe burtă, în vreme ce părea că se gîndeşte, apoi întrebă:
- Da' cine mama hingherilor mai îi şi aia?
Întrebarea căzu ca o lamă de ghilotină, faţa femeii, pînă adineauri roşie ca focul deveni lividă, şi după vreun minut de reculegere reuşi să îngaime:
- Cum, nea Gogule, nu ştii cine-i Elodia? Matale nu te uiţi la televizor?
- Ba, mă uit, femeie, mă uit cam o dată la două săptămîni să văz dacă-i la locul lui, dacă nu l-o furat careva, veni răspunsul lui Gogu, care o descumpăni şi mai mult pe Minodora. Apoi, fără a-i mai lăsa timp Minodorei să-şi revină, adăugă: Amu, ia fă bine şi vezi dacă tac-tu, ăla de-i paralizat, are tot ce-i trabă, şi fă bine şi lasă oamenii să doarmă.
- Ai auzit, mă, nea Gogule, că or declarat-o moartă pe Elodia?
Gogu se scărpină tacticos pe burtă, în vreme ce părea că se gîndeşte, apoi întrebă:
- Da' cine mama hingherilor mai îi şi aia?
Întrebarea căzu ca o lamă de ghilotină, faţa femeii, pînă adineauri roşie ca focul deveni lividă, şi după vreun minut de reculegere reuşi să îngaime:
- Cum, nea Gogule, nu ştii cine-i Elodia? Matale nu te uiţi la televizor?
- Ba, mă uit, femeie, mă uit cam o dată la două săptămîni să văz dacă-i la locul lui, dacă nu l-o furat careva, veni răspunsul lui Gogu, care o descumpăni şi mai mult pe Minodora. Apoi, fără a-i mai lăsa timp Minodorei să-şi revină, adăugă: Amu, ia fă bine şi vezi dacă tac-tu, ăla de-i paralizat, are tot ce-i trabă, şi fă bine şi lasă oamenii să doarmă.
Azi nu mai stau, frumoaso, cum stăteam
Să te aştept pînă tîrziu seară de seară,
Versul nu-mi iese, vise nu mai am,
Sînt numai un arcuş fără vioară.
Chiar de inima încă se-nfioară,
Ce-a fost s-a dus, ce nu a fost s-a dus,
Mult prea departe e acel apus
Şi undeva stă atîrnat de-o sfoară
Un biet arcuş rămas fără vioară.
Foaie verde de troleu,
Blogul tău îi tare fain,
Iar asta o spune eu,
Care-s cel mai mare fan.
Apucă-te, Gheorghe, şi taie lemne,
Te rog nu mai scrie pe blog,
Sînt multe alte ocupaţii demne
De creieru-ţi olog.
Să te aştept pînă tîrziu seară de seară,
Versul nu-mi iese, vise nu mai am,
Sînt numai un arcuş fără vioară.
Chiar de inima încă se-nfioară,
Ce-a fost s-a dus, ce nu a fost s-a dus,
Mult prea departe e acel apus
Şi undeva stă atîrnat de-o sfoară
Un biet arcuş rămas fără vioară.
Foaie verde de troleu,
Blogul tău îi tare fain,
Iar asta o spune eu,
Care-s cel mai mare fan.
Apucă-te, Gheorghe, şi taie lemne,
Te rog nu mai scrie pe blog,
Sînt multe alte ocupaţii demne
De creieru-ţi olog.
foarte pe scurt despre reguli, pentru că începînd de azi mai avem o modificare, menită să simplifice şi ea procedura de votare:
- votul fiecăruia trebuie să conţină doar piesa preferată dintre cele patru;
- începînd de azi nu se mai fac propuneri, urmînd ca la următoarele ediţii piesele propuse să
zis şi făcut. a luat o bucată de carton, a scris mare pe ea, cu carioca roşie, "Aici protestează Gogu" şi s-a dus în faţa crîşmei lui Pişta. era luni dimineaţa, linişte în sat, prin cîte o curte cineva mai tăia lemne, ici şi colo mai lătra cîte un cîine. după vreo oră bună apar pe drum şi primii doi oameni, şeful de post şi ajutorul acestuia, şi vin direct la Gogu.
- Ce faci aici, măi nea Gogule?
- Păi nu să vede? Protestez, spuse Gogu, cu un aer demn, privindu-i de la înălţimea celor 2 metri ai săi pe cei doi poliţişti, mai scunzi cu un cap deît el.
- Nea Gogule, nu îi slobod să protestezi, îţi trebuie aprobare de la dom primar, zise atunci poliţistul, scărpinîndu-se cu delicateţe în nas.
- Lasă, că ştiu io că zici numa aşa, că primaru am auzit că-i dus la băi în Ungaria, nu se lasă Gogu.
- Îi dus, îi dus, da nu-i slobod, mă nea Gogule. Aci deranjezi oamenii, ciurda, gîştele.
- No, dacă nu ştiei, sîntem în ianuarie, nu trece nici o ciurdă pe aci, că-i ianuarie. Oameni, pîn să veniţi voi, iar nu am văzut, aşa că nu deranjez pe nimenea, răspunde Gogu, de astă dată mai răstit.
- Nea Gogule, îmi pare rău, trebe să îţi fac proces verbal şi să îţi dau amendă pentru masturbarea liniştii publice.
- Pentru ce, mă? Ce-i aia?, se arătă Gogu nedumerit.
- Ştii matale, tulburi oamenii, deranjezi circulaţia, din estea.
- Da fără amendă nu se poate? Uite, mă duc pînă în crîşmă şi vă aduc două beri, spune Gogu, părînd a da înapoi.
- No vezi, mă nea Gogule, acuma ai vorbit cu cap. Ce atîta protestat? Meri de adă berea, îi spune zîmbind şeful de post.
Gogu se duce în crîşmă şi se întoarce după nici două minute cu două sticle de bere. şeful de post era cu spatele la el şi povestea ceva cu celălalt poliţist; Gogu, cu o mişcare rapidă, îi aplică şefului de post o lovitură cu una din sticle în cap, iar poliţistul cade ca secerat. celălalt se apleacă deasupra lui, să îl ajute, moment în care se trezeşte şi el cu o sticlă în moalele capului. de fapt nu se trezeşte, ba dimpotrivă, ia o porţie de somn. liniştit, Gogu sună la salvare, poliţiştii sînt duşi la spital, iar el protestează în continuare.
18 ianuarie
cei doi poliţişti, internaţi la un spital din Tîrgu Mureş, se bucură din plin de servicii medicale de înaltă clasă; împart acelaşi pat, pentru că spitalul e aglomerat, iar soţiile le aduc de acasă mîncare, bandaje, leucoplast, tot ce trebuie. în vremea asta, Gogu a lui Plămădeală continuă să protesteze în faţa cîrciumii lui Pişta. are aceeaşi pancartă, pe care scrie "Aici protestează Gogu!". doar că a mai scris undeva pe ea "paşnic". între timp şi-a făcut şi provizii de sticle de bere, gîndindu-se c
- Ce faci aici, măi nea Gogule?
- Păi nu să vede? Protestez, spuse Gogu, cu un aer demn, privindu-i de la înălţimea celor 2 metri ai săi pe cei doi poliţişti, mai scunzi cu un cap deît el.
- Nea Gogule, nu îi slobod să protestezi, îţi trebuie aprobare de la dom primar, zise atunci poliţistul, scărpinîndu-se cu delicateţe în nas.
- Lasă, că ştiu io că zici numa aşa, că primaru am auzit că-i dus la băi în Ungaria, nu se lasă Gogu.
- Îi dus, îi dus, da nu-i slobod, mă nea Gogule. Aci deranjezi oamenii, ciurda, gîştele.
- No, dacă nu ştiei, sîntem în ianuarie, nu trece nici o ciurdă pe aci, că-i ianuarie. Oameni, pîn să veniţi voi, iar nu am văzut, aşa că nu deranjez pe nimenea, răspunde Gogu, de astă dată mai răstit.
- Nea Gogule, îmi pare rău, trebe să îţi fac proces verbal şi să îţi dau amendă pentru masturbarea liniştii publice.
- Pentru ce, mă? Ce-i aia?, se arătă Gogu nedumerit.
- Ştii matale, tulburi oamenii, deranjezi circulaţia, din estea.
- Da fără amendă nu se poate? Uite, mă duc pînă în crîşmă şi vă aduc două beri, spune Gogu, părînd a da înapoi.
- No vezi, mă nea Gogule, acuma ai vorbit cu cap. Ce atîta protestat? Meri de adă berea, îi spune zîmbind şeful de post.
Gogu se duce în crîşmă şi se întoarce după nici două minute cu două sticle de bere. şeful de post era cu spatele la el şi povestea ceva cu celălalt poliţist; Gogu, cu o mişcare rapidă, îi aplică şefului de post o lovitură cu una din sticle în cap, iar poliţistul cade ca secerat. celălalt se apleacă deasupra lui, să îl ajute, moment în care se trezeşte şi el cu o sticlă în moalele capului. de fapt nu se trezeşte, ba dimpotrivă, ia o porţie de somn. liniştit, Gogu sună la salvare, poliţiştii sînt duşi la spital, iar el protestează în continuare.
18 ianuarie
cei doi poliţişti, internaţi la un spital din Tîrgu Mureş, se bucură din plin de servicii medicale de înaltă clasă; împart acelaşi pat, pentru că spitalul e aglomerat, iar soţiile le aduc de acasă mîncare, bandaje, leucoplast, tot ce trebuie. în vremea asta, Gogu a lui Plămădeală continuă să protesteze în faţa cîrciumii lui Pişta. are aceeaşi pancartă, pe care scrie "Aici protestează Gogu!". doar că a mai scris undeva pe ea "paşnic". între timp şi-a făcut şi provizii de sticle de bere, gîndindu-se c
_
„Grupul porcilor abjecți“ s-a format din inițiativa unor persoane preocupate de problemele actuale și de statutul persoanei în viitorul blogging-ului (aceste persoane pot fi nominalizate).
Despre denumirea grupului
Pornind de la unul din numeroasele invective ce se proferează frecvent pe fb, anume acela de „porc abject“, inițiatorii au considerat că un grup autotintitulat „al porcilor abjecți“ poate atrage atenția asupra pericolului ca limbajul ordinar să prolifereze ca într-o cursă aberantă a înarmărilor și poate, măcar înlăuntrul său, să desfidă, să crucifice și să estompeze o asemenea amenințare reală privitoare la limbaj.
Despre intențiile grupului
Experiența de blogging a inițiatorilor le-a evidențiat faptul că natura relațiilor ce se leagă în cadrul grupurilor existente a trecut de la simpatii și adeziuni oneste înspre compromisuri, alianțe, troc de „like“, chiar conspirații… Grupul de față nu agreează asemenea manifestări, le denunță și le elimină.
Despre abordările și granițele grupului
Membrii grupului se manifestă prin:
Despre așteptările grupului
„Grupul porcilor abjecți“ așteaptă să fie tratat pe Internet similar modului în care el tratează pe toți partenerii.
Organizarea grupului
Aspectul formal al grupului este evidențiat de existența fondatorilor - administratorilor și a membrilor. Fondatorii-administratori au rol de decizie în grup. În situații normale rela-țiile sunt numai pe orizontală, între membri egali.
Funcționarea grupului
Grupul funcționează în temeiul postărilor individuale ale membrilor grupului. Fiecare postare este un enunț al unei probleme înlăuntrul granițelor stabilite de statut. Fiecare enuț (postare) poate beneficia de „like”-uri ale celorlați membri și/sau de comentarii. Comentariile a-greate în grup trebuie să dezvolte idei noi şi noi moduri de a privi subiectul discutat și să evite gândirea clișeică (tiparele de gândire, limba „de lemn“). Atmosfera în jurul dezbaterilor (discuțiilor) trebuie să fie neinhibatoare, onestă, la subiect.
Fiecare membru al grupului are aceeași libertate de exprimare.
Reguli (norme și valori împărtășite de grup) ale grupului
Fiecare membru împărtășește, respectă, pro- movează și apără în cadrul și în afara grupului următoarele valori și norme de bază:
• Prin tot ceea ce face respectă manifestarea unității în diversitate a grupului;
• Poate face intervenții personale și acceptă intervențiile altora;
• Exprimarea (limbajul) nu poate fi decât decentă și corectă în limba și ortografia limbii utilizate;
• Nu inițiază și nu acceptă atacuri la persoană;
• Încurajează dezbaterile de idei;
• Respectă, promovează și apără principiile, normele și valorile coexistenței și comunicării decente în grup;
• Acceptă necondiționat, atunci când se impune, arbitrajul și deciziile inițiatorilor-administratorilor grupului.
Sancțiuni în cadrul grupului
1. Atenționare din partea unui inițiator-administaror privind încălvarea cadrului orga-nizațional-funcțional al grupului cu obligativi- tatea celui vizat de a-și șterge postare sau comentariul de pe Fb.
2. Ștergerea unei postări sau a unui comentariu efectuate pe Fb sau pe blogul grupului, direct de către un inițiator-administrator;
3. Excluderea din grup.
„Grupul porcilor abjecți“ s-a format din inițiativa unor persoane preocupate de problemele actuale și de statutul persoanei în viitorul blogging-ului (aceste persoane pot fi nominalizate).
Despre denumirea grupului
Pornind de la unul din numeroasele invective ce se proferează frecvent pe fb, anume acela de „porc abject“, inițiatorii au considerat că un grup autotintitulat „al porcilor abjecți“ poate atrage atenția asupra pericolului ca limbajul ordinar să prolifereze ca într-o cursă aberantă a înarmărilor și poate, măcar înlăuntrul său, să desfidă, să crucifice și să estompeze o asemenea amenințare reală privitoare la limbaj.
Despre intențiile grupului
Experiența de blogging a inițiatorilor le-a evidențiat faptul că natura relațiilor ce se leagă în cadrul grupurilor existente a trecut de la simpatii și adeziuni oneste înspre compromisuri, alianțe, troc de „like“, chiar conspirații… Grupul de față nu agreează asemenea manifestări, le denunță și le elimină.
Despre abordările și granițele grupului
Membrii grupului se manifestă prin:
- atitudine, care se materializează prin relaţia de prietenie între ei şi susţinerea reciprocă faţă de ceilalţi membri ai blogosferei;
- postări pe peretele grupului creat pe Fb, cu comentariile aferente la postările celorlalţi membri ai grupului, dar şi la comentariile unor persoane din afara grupului;
- susţinerea grupului pe blogurile proprii ale membrilor, pentru cei care au;
- publicarea de articole pe blogul grupului şi sprijinirea acestuia prin mijloacele uzuale utilizate în blogosferă;
- participarea la concursurile organizate pentru membrii grupului
Despre așteptările grupului
„Grupul porcilor abjecți“ așteaptă să fie tratat pe Internet similar modului în care el tratează pe toți partenerii.
Organizarea grupului
Aspectul formal al grupului este evidențiat de existența fondatorilor - administratorilor și a membrilor. Fondatorii-administratori au rol de decizie în grup. În situații normale rela-țiile sunt numai pe orizontală, între membri egali.
Funcționarea grupului
Grupul funcționează în temeiul postărilor individuale ale membrilor grupului. Fiecare postare este un enunț al unei probleme înlăuntrul granițelor stabilite de statut. Fiecare enuț (postare) poate beneficia de „like”-uri ale celorlați membri și/sau de comentarii. Comentariile a-greate în grup trebuie să dezvolte idei noi şi noi moduri de a privi subiectul discutat și să evite gândirea clișeică (tiparele de gândire, limba „de lemn“). Atmosfera în jurul dezbaterilor (discuțiilor) trebuie să fie neinhibatoare, onestă, la subiect.
Fiecare membru al grupului are aceeași libertate de exprimare.
Reguli (norme și valori împărtășite de grup) ale grupului
Fiecare membru împărtășește, respectă, pro- movează și apără în cadrul și în afara grupului următoarele valori și norme de bază:
• Prin tot ceea ce face respectă manifestarea unității în diversitate a grupului;
• Poate face intervenții personale și acceptă intervențiile altora;
• Exprimarea (limbajul) nu poate fi decât decentă și corectă în limba și ortografia limbii utilizate;
• Nu inițiază și nu acceptă atacuri la persoană;
• Încurajează dezbaterile de idei;
• Respectă, promovează și apără principiile, normele și valorile coexistenței și comunicării decente în grup;
• Acceptă necondiționat, atunci când se impune, arbitrajul și deciziile inițiatorilor-administratorilor grupului.
Sancțiuni în cadrul grupului
1. Atenționare din partea unui inițiator-administaror privind încălvarea cadrului orga-nizațional-funcțional al grupului cu obligativi- tatea celui vizat de a-și șterge postare sau comentariul de pe Fb.
2. Ștergerea unei postări sau a unui comentariu efectuate pe Fb sau pe blogul grupului, direct de către un inițiator-administrator;
3. Excluderea din grup.
M-am nascut intr-o tara frumoasa, pe-un picior de plai, pe-o gura de rai, ” Acolo unde întâlneşti/Cât ţine ţara-n lung şi-n lat/Bătrâne urme vitejeşti/Şi osul celor ce-au luptat”… E cu adevarat “o tara frumoasa/La o margine de mare/unde valurile fac noduri albe/Ca o barba nepieptanata de crai.”
E frumoasa, intr-adevar, dar intre timp am crescut si am descoperit ca, din pacate, este locuita.
Si nu v-am spus nimic despre copaci, flori si paduri, despre ape limpezi precum “Ozana cea frumos curgatoare” sau ” mijloc de codru des/unde toate pasarile ies/ din huceag de alunis/ la voiosul luminis”, despre noptile in care ” ca un stalp eu stau în luna !/ce frumoasa, ce nebuna/e albastra-mi, dulce floare ! “, totul culminand cu ” lacul codrilor albastru/nuferi galbeni îl încarcă;/tresărind în cercuri albe/el cutremură o barcă.” Frumoase, mirifice imagini, nu-i asa?
Minunate flori in tara mea, dar intre timp am crescut si am descoperit ca, din pacate, printre ele exista uscaturi si ciulini.
Si apoi...pasarile, Oh, pasarile minunate care ne trezesc dimineata cu trilurile lor muzicale ” zi şi noapte nimic nu e uşor pe pământ;/căci roua este sudoarea privighetorilor/ce s-au ostenit toată noaptea cântând.” Sau altele, precum “oaspeţii caselor noastre, cocostârci şi rândunele,/cârdurile de cocoare, înşirându-se-n lung zbor”, nu-i asa, randunica, randunea?
Da, ca pasarea Phoenix sunt multe, minunate si frumoase, dar intre timp am crescut si am descoperit ca, din pacate, pe lume exista multi papagali.
M-am nascut in tara in care vanatorul alearga dupa mistretul cu colti de argint “lăsând în culcuş căprioara cuminte/şi linxul ce râde cu ochi sclipitori”, in locul unde ursul e pacalit de vulpe dar si unde, uneori, “de pe frigare tata scoate-n unghii/inima căprioarei şi rărunchii.”
Imi plac animalele de pe la noi dar intre timp am crescut si am descoperit ca, din pacate, exista multi magari si boi… si porci.
“Frumoasă mi-e ţara străveche,/intinsă pe munţi şi pe văi,/cu fete cu flori la ureche,/cu mândri şi ageri flăcăi!”
Da, m-am nascut intr-o tara frumoasa dar am crescut si intre timp am realizat ca de fapt traiesc in Romania pi(…)doreasca…
“Şi-n ţara mea sunt mulţi părinţi ce plâng morminte
Multe …
Şi pribegesc scrâşniri din dinţi …
Dar cine să le-asculte,
Când e minciuna pe amvon şi nedreptatea-i lege,
Când guvernanţii-s de carton”
Şi nepăsarea Rege ?”
Versuri de Marin Sorescu, Otilia Cazimir, Mihai Eminescu, St. Aug. Doinas, Lucian Blaga, I.Pribeagu.
De altfel, eu nu sunt un vânător, nici măcar un hăitaş al locurilor pătate de soare, printre atâtea stoluri de frunze.Orice pădure îşi are capcanele ei. Ca şi viaţa. Dar asta n-o să mă facă s-o trăiesc prin vizor.
Am înţeles, într-un final, că aici, oricărui copac îi e mai apropiată propria scoarţă. Dar tot n-am reuşit să mă obişnuiesc cu gândul că pădurea asta e o plantaţie de scorţoşi. Aşa că, după ce-am nimerit şi eu în câteva capcane şi o dată într-un rahat de mistreţ, uscat numai la suprafaţă, ce numai smerit sau frumos mirositor nu era, am început să calc mai atent printre frunze căzute şi să le-ascult des-cântarea.
Într-o zi, de după un copac a ţâşnit spre mine-un mistreţ cu râtul de-argint. Sclipea ca un barbişon de profet. Credeam că-l va opri vreo capcană, dar întunecatul mistreţ părea că ştie pădurea pe dinafară. Purta-ntre urechi o coroniţă. Eram năucit, mă aşteptam să aibă o cu totul altă preocupare decât glezna mea, spre care privea ca turbat…Dar pădurea sau îngeru-mi păzitor, cu un gest pe cât de abject, pe-atât de solidar, îi scoase înainte-un bălegar, proaspăt şi cald. Întreaga natură-şi veni în fire, iar el se opri, bucuros, să se scalde, gândind:
- Dă-o-n negura ei de gleznă! În fond, sunt un porc şi pe onoarea mea, asta e o balegă adevărată!
Râtu-i devenise-o prelungire a voluptăţii unei senzaţii pustii. Iar coroniţa-i juca, murdară, pe cap.
Într-o pădure, în orice pădure, ca (blogosfera) aceasta, ca alta, degeaba râvneşti coroniţe de lauri, de păpădii. Râvneşte mai bine coroane din ramuri! Ştiu, ele cresc o ţârucă mai greu…
Am înţeles, într-un final, că aici, oricărui copac îi e mai apropiată propria scoarţă. Dar tot n-am reuşit să mă obişnuiesc cu gândul că pădurea asta e o plantaţie de scorţoşi. Aşa că, după ce-am nimerit şi eu în câteva capcane şi o dată într-un rahat de mistreţ, uscat numai la suprafaţă, ce numai smerit sau frumos mirositor nu era, am început să calc mai atent printre frunze căzute şi să le-ascult des-cântarea.
Într-o zi, de după un copac a ţâşnit spre mine-un mistreţ cu râtul de-argint. Sclipea ca un barbişon de profet. Credeam că-l va opri vreo capcană, dar întunecatul mistreţ părea că ştie pădurea pe dinafară. Purta-ntre urechi o coroniţă. Eram năucit, mă aşteptam să aibă o cu totul altă preocupare decât glezna mea, spre care privea ca turbat…Dar pădurea sau îngeru-mi păzitor, cu un gest pe cât de abject, pe-atât de solidar, îi scoase înainte-un bălegar, proaspăt şi cald. Întreaga natură-şi veni în fire, iar el se opri, bucuros, să se scalde, gândind:
- Dă-o-n negura ei de gleznă! În fond, sunt un porc şi pe onoarea mea, asta e o balegă adevărată!
Râtu-i devenise-o prelungire a voluptăţii unei senzaţii pustii. Iar coroniţa-i juca, murdară, pe cap.
Într-o pădure, în orice pădure, ca (blogosfera) aceasta, ca alta, degeaba râvneşti coroniţe de lauri, de păpădii. Râvneşte mai bine coroane din ramuri! Ştiu, ele cresc o ţârucă mai greu…